Testimoniale

Cred că marele plus pe care îl aduce educația Waldorf este acela că se îndeletnicește și cu partea spirituală și emoțională a copilului, lucru care îl întregește și îi confirmă zilnic că e văzut, că contează și că merită. Devine astfel un adult care va lumina în jurul lui și se va ocupa în viată de partea plină a paharului, având o motivație sănătoasă și un scop bine ancorat în Univers.

Nicoleta Franga, mama Aurorei (grădiniță) și a Alexandrei (clasa a V-a)


Ce îmi doresc de la școală pentru fiica mea Mihaela? Să fie un spațiu de siguranță, în care învățarea se face cu sens, cu răbdare, cu scop și rezultate vizibile. Să fie un loc în care adulții își asumă ghidarea și susținerea copiilor pentru a crește și a dezvolta darurile lor, pentru o viață împlinită. Să fie un teritoriu al explorării, al încrederii și al bucuriei. Toate acestea le-am găsit la Școala Waldorf din Brașov. De 7 ani sunt în comunitatea acestei școli și mă bucur să văd dezvoltarea copiilor, dezvoltarea dascălilor și efortul lor de a merge dincolo de propriile limite în fiecare zi.

Când este bolnavă și trebuie să stea acasă, Mihaela spune: Știu că poate nu este normal, dar eu vreau la școală! Mă înțelegeți? Școala ar trebui să fie un loc în care ne dorim să fim, nu din care ne dorim să fugim. Ca și viața.

Adulții pe care îi cunosc, din România sau din Germania, care au urmat școli Waldorf, sunt oameni care și-au căutat și au găsit un loc în societate în care să se simtă bine, în care să se simtă utili. Să aducă o contribuție pentru ceilalți și pentru întreg. Cred că dacă fiecare dintre noi am trăi așa, societatea ar avea o altă față.

Luminița Tănasie, mama Mihaelei – clasa a V-a


Când privești în ochii copilului tău, îți dorești să vezi iubire, fericire pură. Când vine vorba de scoală îți dorești ca al tău copil sa aibă o experiență minunată, să se trezească dimineața cu dorința de a merge la școala, să se grăbească să ajungă la timp, să iți povestească cu mult drag în fiecare zi despre ceea ce a facut la scoală, ce a simțit în acea zi la școală.

Ei da, se poate! La noi în România există școli în care copiii merg cu drag, învață cu bucurie și simt autentic viața. Una din aceste școli este Școala Liberă Waldorf Sofia. Aici, la Școala Liberă Waldorf Sofia, copiii mei, Raluca și Vlad, au găsit bucuria de a învăța de la dascăli minunați nu doar academic, ci și să fie oameni cu suflet, atenți la toți cei din jur, dar și la tot ceea ce ne înconjoară. Copiii merg în drumeții și excursii și descoperă atat de multe lucruri în mod practic, nu doar din lecții în clasă. Ai mei copii iubesc pietrele, frunzele, conurile de brad, avem casa plină de cutii cu te miri ce adună și le colecționează sau le transformă în mici opere de artă. Toate activitățile care sunt îmbinate cu partea academică pornind de la framântarea pâinii, joculețele de degețele, cântecelele, ritmurile, zicerile, flautul, filțuitul, tricotatul, medelaj cu ceară și multe altele pe care acum nu mi le amintesc, au venit în casa noastră și au umplut viețile noastre de activități facute cu drag de copii alaturi de noi părinții, iar dulapurile noastre sunt pline de cutii cu materiale specifice metodei Waldorf.

Când mă uit în caietele lor, îmi doresc să merg din nou la școală. Metodele de predare sunt atât de colorate, de frumoase încât mă întreb de ce nu se folosesc în toate școliile. Dascălii pe care îi au copiii sunt minunați, au pasiune și vocație, pun suflet în tot ceea ce fac și transmit un mesaj sănătos copiilor. Copiii se simt liberi aici să își exprime părerile, gândurile și sentimentele. Ca și părinte, mă simt tare ușurată și fericită că pot să le ofer copiilor mei oportunitatea să învețe la această școală. Atâta timp cât ei sunt fericiți aici, eu voi face tot ce stă în puterea mea să susțin acest proiect.

Simona Crăciun, mama Ralucăi (clasa pregătitoare) și a lui Vlad (clasa a II-a)


De ce am ales Waldorf…

… în societatea în care trăim, despre care probabil putem spune că este una democratică, opțiunile educaționale ale părinților ar trebui să fie multiple. Alternativa educațională înseamnă „alter-natus”, adică născut diferit, fiind vorba despre folosirea unor practici diferite față de clasica pedagogie, adică… altceva.

Consider că unul din principiile de bază al unei educații sănătoase, este… libertatea, iar în pedagogia Waldorf sintagma „educație pentru libertate” are un rol esențial. Tema libertății este o provocare atât pentru copii, cât și pentru părinți și pedagogi. Un  proces educativ care să crească un om liber presupune o pedagogie ce nu transmite  o anumită concepție despre lume și viată, ci înarmează cu tot ce îi trebuie ca abilități spiritual – sufletești și informație pentru a-și alege singur, în deplină libertate, propriul mod de a vedea lumea. Prin elev liber se înțelege că educatorul respectă ceea ce lumile spirituale au sădit în el, că este educat în așa fel încât în dezvoltarea lui ulterioară, adică la maturitate, va deveni liber și își va constientiza și folosi sănătos libertatea.

Rudolf Steiner spunea: „Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire și apoi lăsat în libertate deplină”.

Gabriel Niste, tatăl Marei – clasa a V-a


Deoarece eu am primit o educație tradițională și chiar tehnică, am căutat pentru băiețelul meu o alternativă educațională în care să poată să își descopere darurile și calitățile, pe lângă acumularea informațională stufoasă. Am descoperit, prin pedagogia Waldorf, că etapele de dezvoltare ale copilului sunt primordiale, astfel încât să poată achiziționa noțiunile abstracte.

Încă sunt uimită cum, prin toate simțurile și prin corp (partea ritmică), matematica și literele sunt absorbite într-un mod organic, natural, astfel noțiunile abstracte au o reprezentare spațială, concretă și o ințelegere firească în ființa lui Sebi.

Deși câteodata mintea mea, formată rigid de învățământul tradițional, îmi mai emite tot felul de raportări la felul în care am primit eu școala, mă bucur că primesc în mod constant feed-back-uri din partea școlii despre dezvoltarea armonioasă a copilului meu sub atenta îndrumare a profesorilor implicați. Îmi place să văd la copilul meu că are curaj să iși exprime opinia în clasa și acasă, dar să și urmeze regulile.

Pentru noi Școala Waldof Sophia este a doua familie, în care ne simțim în siguranță.

Ramona Roșu, mama lui Sebi – clasa a II-a


Pentru noi, Școala Waldorf Sophia este un loc la care am tânjit încă dinainte să ne mutăm din București în Brașov. De fapt, când am decis să facem, în sfârșit această mutare, acum un an și un pic, am ales Brașovul îndeosebi pentru ACEASTĂ școală, pe care am avut ocazia să o vizitez când fiul meu abia intrase la clasa pregătitoare în București. Am participat la acea vreme la Sărbătoarea Recoltei, iar energia pe care am simțit-o aici nu am mai regăsit-o niciunde. O combinație minunată de bună organizare, cu oameni frumoși, copii veseli și iubire de viață. Mi-am spus în sinea mea atunci că tare mi-ar plăcea ca și fiul meu să poată face parte dintr-o așa comunitate vie, efervescentă. Mie mi-ar plăcea să fac parte din asta. Mi-am mai spus că orice copil ar trebui să primească la școală, pe lângă educația formală, poftă și iubire de viață, de cunoaștere, de joc cu sens.

Înainte de a intra în clasa a doua, venise deja timpul schimbării în viața noastră. Ne-am transferat copilul aici. Și pot spune cu toată inima că a fost fără nicio îndoială cea mai înțeleaptă decizie pe care am luat-o în ultimii ani în legătură cu el.

Copilul meu, un somnoros dimineața, a devenit un copil voios la prima oră și nerăbdător să ajungă la școală la timp. Aici el chiar primește educația formală, poftă și iubire de viață, de cunoaștere și joc cu sens. Își iubește învățătoarea și profesoarele, iar asta mi se pare tare valoros în procesul învățării. Învățarea este mult facilitată de buna relație copil-dascăl, dar și de relația părinte-dascăl-copil. Iar aici acest triunghi este pus în valoare și stimulat adecvat.

Acum își îndeplinește sarcinile pentru acasă cu hărnicie și încredere. Sigur, uneori e greu, provocator, însă atât el, cât și noi, ca părinți, am găsit un aliat în sprijinirea copilului pentru a progresa și a depăși obstacolele firești care mai apar.

Probabil aș putea scrie un roman despre cât de valoros e pentru noi că Luca merge la Școala Waldorf Sophia. Însă atât vreau să mai spun: cadre didactice inimoase, harnice, inteligente și care nu doar că învață încontinuu, dar se și dezvoltă personal (o raritate în sistemul educațional românesc din nefericire), conducere transparentă, deschisă, proactivă, pro-învățare cu bucurie și plăcere, pricepută în a organiza evenimente deosebite pentru comunitate (cum a fost, de pildă, concertul susținut de maestrul Viniciu Moroianu în micuța, dar minunata sală de concerte de la Peleș – un spațiu în care pianul a cântat de-a lungul timpului doar pentru urechile marilor conducători ai lumii) și, nu în ultimul rând, o comunitate de părinți care a constituit Asociația Părinților și care susține toate aceste eforturi și se implică cu timp și suflet pentru bunăstarea copiilor din această școală.

Nu-i așa că pare utopic???

NU, nu e utopic! E normalitatea pe care mi-aș dori să o văd în orice școală.

Mulțumesc, Școala Waldorf Sophia, pentru tot, dar TOT ce ești și ne oferi. Să inspiri o lume întreagă! 💜

Livia Șerban, mama lui Luca – clasa a III-a


Pedagogia Steiner/Waldorf este, din punctul meu de vedere, ca părinte și fost profesor Waldorf, o șansă enormă pentru umanitate azi. Reperele, valorile, ritmurile sunt în continuă diluare în lumea noastră pe fugă și superficială. Școala Waldorf vine cu un impuls care ajută ființa umană în devenire, copilul, să își creeze o bază sănătoasă fizică, sufletească și spirituală, în acord cu esența sa. Lucrul cu mâinile, care dezvoltă de fapt inteligența, sărbătorile și trăirea anotimpurilor, conexiunea vie cu natura, basmul ca educator moral al omului în creștere, ritmurile care pun mâinile și picioarele într-o mișcare armonioasă, pictura care miscă sufletescul, învățarea unui instrument, cum e flautul pentatonic înca din școala primară, abordarea materiilor cognitive într-un mod artistic, viu și uman etc., toate creează premisele dezvoltării armonioase a ființei umane în ce privește gândirea, simțirea și voința sa.

Ce mă mișcă pe mine ca om cel mai mult legat de a fi parte dintr-o comunitate Waldorf este cultivarea întâlnirii reale, profunde, autentice dintre dascăl și copil, dascăl și părinte, părinte și părinte. Este un potențial imens de cultivare a umanității, empatiei, toleranței, a deschiderii inimii și a comunicării non-violente.

Școala Waldorf Sophia este pentru copilul meu un al doilea cămin, un cuib cald în care crește în iubire, încredere, libertate și respect pentru ceea ce este el ca ființă profundă. O școală Waldorf se străduiește să crească Oameni care mai târziu să poată gândi, simți și acționa conform valorilor umane, în libertate și iubire pentru om și lume. O astfel de școală vrea să fie și Școala Waldorf Sophia.

Camelia Oprea, mama lui David – Grupa de grădiniță Căsuța Poveștilor


Fiind un sistem educațional bazat pe ritmurile naturii, pe ritmurile de dezvoltare ale individului și pe comunicarea pe “limba copilului”, cred că beneficiile cele mai importante ale sistemului Waldorf constau în faptul că acesta oferă copilului o dezvoltare firească, punând accent pe dezvoltarea abilităților sale și pe descoperirea și valorificarea propriului potențial. Astfel școala Waldorf este o a doua casă a fetiței mele, casă câteodată mai armonioasă decât propria casă. Iar copilul meu crește liber, în armonie cu ceilalți și cu natura. Alexandra abia asteaptă să ajungă dimineața la școală și abia reusesc să o iau după-amiaza acasă.

Cum se reflectă asta în societate? Am crescut și am fost educat în sistemul educațional tradițional. Am aflat la 35 de ani, după câteva experiențe personale mai puțin placute (ca să nu zic dureroase), că există libertate și autenticitate, ce inseamna ele și că le pot trăi și eu. Ba mai mult, că sunt valori de bază ale unei vieți împlinite. Iar asta trăiesc Aurora și Alexandra începând cu prima zi de grădiniță. Cred că într-o lume crescută Waldorf, libertatea, armonia și autenticitatea ar fi valori de bază.

Marius Franga, tatăl Aurorei (grădiniță) și al Alexandrei (clasa a V-a)